Aleşii naţiunii au născocit, că tare se mai pricep la aşa ceva în ultima vreme, o nouă modalitate de a stoarce bani de la populaţie. Aceea de a impozita munca zilierilor, proces care este posibil să se concretizeze în niscaiva … mărunţiş la vistieria statului, acum, pe timp de criză când e aşa mare nevoie de bani. Dar cum mai marii noştri au pus ochii pe sărmani, o dau înainte cu lozinca, pic cu pic se face mare.
Guvernanţii se ascund după deget spunând că zilier nu înseamnă numai persoana care îşi oferă serviciile temporar la agricultură, construcţii, grădinărit. Această categorie include…infractori periculoşi care se îmbogăţesc de pe spinarea noastră a tuturor, cum ar fi personaje pe care le întâlneşti la anumite evenimente sau festivităţi, ori care îngrijesc, acasă, copii sau bătrâni, sau merg cu vacile satului la păscut, ori sapă grădinile bătrânelor sau văduvelor.
Propunerea legislativă lansată la nivelul parlamentarilor, prin care se reglementează munca zilierilor, stabileşte ca plata către aceste persoane să includă şi impozitul pe venit în cuantum de 16 la sută. Mai mult, angajatorul deţine un carneţel şi timbre prin care factorii responsabili pot controla şi supraveghea aceste activităţi. La o analiză mai atentă se observă că numai statul are de câştigat din toată povestea asta, pentru că pălmaşii nu mai beneficiază de nicio altă protecţie. Noua legislaţie nu le este de folos zilierilor, nu le conferă niciun drept, pentru că nu vorbeşte nimic de asigurările de sănătate sau de şomaj şi nici de echipamentele de protecţie pentru aceştia.
Mai mult, se pare că statul va încuraja munca la negru. Prin noile prevederi legate de numărul orelor prestate de zilieri, statul nu face altceva decât să-i atragă de partea lui pe angajatori. Românul va ajunge să muncească ca un iobag pe moşie, pentru că angajatorii vor profita de limitele impuse la plată şi vor alege cea mai de jos grilă tarifară, aceea de 2 lei pe oră, ceea ce va aduce în buzunarul omului 350 de lei pe lună.
Până la urmă nu ar fi exclus că românul să găsească ieşire şi din această încurcătură, apelând la tipicele lui şiretlicuri. Ca să împace şi capra şi varza, adică şi pe el-angajatorul şi pe cei mulţi, zilierii.
Şi-şi va chema unchiul şi mătuşa să-i sape grădina, ori să-i ajute la construcţia casei, susţinând că acestora nu le plăteşte nici un chior. Aşa nimeni nu va mai fi nevoit să dea la stat impozit şi nici nu va fi controlat cât le plăteşte muncitorilor. Mai greu va fi cu cei care se vor simţi frustraţi, cu cei care merg zi de zi la lucru, cu acte în regulă, care-şi plătesc toate dările la stat. Dar oare de asta să-i pese statului?